M-a mâncat undeva să deschid cartea la cinci minute după ce mi-a adus-o curierul la ușă. Am zis „hai că citesc două-trei rânduri, să văd cum scrie Connie”. A fost fix ca atunci când zici „hai că mănânc doar o pătrățică” și sfârșești halind toată ciocolata. De la „citesc două-trei rânduri”, am ajuns la două-trei ore petrecute în canapea, fără să mă clintesc de acolo nici pentru un pahar cu apă. Am ignorant mailuri, notificări din WhatsApp, urgența urgențelor nu m-ar fi mișcat din cartea asta. Parcă aveam pe un umăr îngerașul care spunea „Hei, Andreea ai chestii de făcut la job, te dau ăștia afară dacă nu trimiți ce trebuie” și pe alt umăr stătea celălalt îngeraș și spunea „nuuu, Andreea, mai citește, mai citește că asta ai nevoie acum”. Păi nu ascult eu drăcușorul de pe umăr? Așa că pentru mine cartea a venit cu un soi de libertate și chef de a fi rebelă, de a citi cărți chiar și în timpul jobului. Nu e de mirare, având în vedere drumul cărții care te aruncă direct în acțiune. N-ai timp să-ți tragi sufletul că după o schimbare, începe altă schimbare. Așa că DISCLAIMER: Nu începe cartea dacă știi că ai ceva urgent de făcut, citește-o în tihnă într-un weekend pe care vrei să îl rezervi doar ție și sufletului tău.
Îmi dau seamă că o carte este scrisă bine (bine pentru mine, poate alții apreciază alte lucruri decât mine) în momentul în care încep să trăiesc acea carte cu toate simțurile. Adică încep să văd peisajele descrise, să le simt pe pielea mea, să simt chiar mirosul sau gustul lucrurilor descrise. Am mai simțit asta citind cărțile lui Isabel Allende. Și efectul acesta nu este creat prin descrierile lungi, acelea mai curând mă plictisesc decât să mă stimuleze cumva, ci este vorba de altceva, ceva ce pune autorul în carte, dincolo de cuvintele folosite.
Am avut revelația asta în momentul în care citeam despre una dintre întâmplările lui Connie Larkin din Tel Aviv. Vorbea despre seara în care trebuia să întâlnească un amic. Povestind detaliile despre ziua respectivă simțeam până și mirosul de tutun din camera ei, despre care vorbește în două-trei rânduri. Apoi răcoarea serii de vară, briza specifică mării. De fiecare dată când spunea că locuința ei era la două străzi de mare simțeam parcă aerul acela sărat care mie îmi amintește de bucuria libertății. Am zis ori sunt eu dusă, ori cartea asta are ceva. Și cum este mai ușor să dai vina pe celălalt, am zis „Cartea asta are ceva”. Nu voi strica povestea spunând în detaliu despre ce este toată cartea.
Pe scurt, cartea prezintă povestea de viață a lui Connie Larkin. La 24 ani, autoarea reușește să plece din România, părăsind astfel mentalitatea sistemului comunist și recăpătându-și libertatea. Își reinventează viața în Israel, trăind mai întâi într-un kibbutz unde învață limba ebraică, iar după șase luni se mută în Tel Aviv. La 28 ani întâmplarea o conduce pe Connie către o nouă experiență care îi schimbă viața și de aici începe o altă poveste.
Dincolo de lucrurile povestite, îmi place să cred că You asshole, YOU caused it! este despre manifestarea spiritului. Despre ființa sau sufletul care au fost mereu dincolo de întâmplări și care au acționat dincolo de cortine, punând cap la cap scenariul și aducând în realitate o viață trăită cu mult sens. Îmi place să cred că acest spirit este în fiecare dintre noi, așa că am simțit cartea ca un acces la propria mea ființă și minte supraconștiință. A fost ca un dialog cu acel 95% din mine, despre care Connie vorbește și în cursurile sale și care dă întreaga magie a vieții.
Mi-a atras atenția un lucru. Citind cartea îmi spuneam „mamă cât curaj să reușești ca femeie să ieși din țară și să pleci în modul în care Connie a făcut-o. Asta da realizare și ăsta da vis împlinit”. Mai apoi autoarea spune că plecarea din țară nu a simțit-o niciodată ca pe un vis împlinit, ci ca pe o recăpătare a dreptului său. Și am zis „wow, iată diferența între vis și nevoie”. Citind cartea mi se derulau tot felul de conștientizări și cu siguranță, cei care aleg să descopere povestea lui Connie Larkin vor avea multe „Aha-uri” la pachet.
Dacă ești curios să descoperi cartea, îți recomand mai întâi să asculți câteva clipuri, interviuri pe YouTube și să observi ce părți tresar din tine. Cuvintele folosite de Connie sunt normale, vei vedea că tiparele ei se repetă, adică repetă citatele, repetă povestea… cu toate acestea, eu atunci când le reascult parcă aud ceva nou. Nu știu de ce exact, dar efectul este fain și mă bucur de el de fiecare dată.
Despre cursurile organizate de Connie Larkin poți afla mai multe pe site-ul ei: https://connielarkin.ro/
2 Comments
Doresc aceasta carte
Buna ziua,
eu am comandat-o de aici https://connielarkin.ro/carte/