Întrebare. Dacă ai o carie care te supără, cel mai probabil, mergi la un medic, nu? Adică la o persoană care a terminat facultatea de medicină, are o diplomă, are un cabinet și instrumentele cu care să te ajute. Mă întreb de ce lucrurile nu sunt la fel de simple atunci când vorbim de altfel de răni…. De răni emoționale profunde. Mă întreb de ce oamenii continuă să îți rezolve durerile trecutului în orice alt loc, mai puțin în terapie, psihoterapie?
Mi-au spus mai multe persoane că experiența lor, fie cu domeniul terapiei, fie cu cel al dezvoltării personale, a fost una nasoală, că totul li se pare un mare bullshit și că nu mai au încredere să meargă la cineva. Este în regulă. Nu pot să fac decât să le accept experiența și îi înțeleg. Partea tristă este că experiențele nasoale îi privează și de experiențele faine pe care le-ar putea avea în viitor, adică de întâlniri „one to one” cu o persoană care chiar poate să îi ajute, workshop-uri faine la care vor să participe cu sufletul deschis și la care ar obține rezultate bune. Adică viitorul devine doar o proiecție a experiențelor nasoale .„Mi-e frică să mai vorbesc cu cineva despre problemele mele pentru că ultima dată când am făcut-o nu a ieșit deloc bine”. Atunci îi întreb dacă persoana la care au fost avea formarea necesară. De multe ori răspunsul este fie „nu știu”, fie „nu, de fapt, am fost la nu știu ce curs, vindecă-ți traumele emoționale”. Nu vreau să blamez cursurile de vindecare, nu zic că nu pot avea rezultate bune. Pot fi minunate și de real folos… dar nu pentru toată lumea.
Ca să îmi iau o grijă de pe cap, am zis să scriu acest articol cu câteva mici clarificări.
Ce este psihoterapia
Psihoterapia, spre deosebire de coaching, duce atenția în trecut, pune accentul pe cauzele emoțiilor negative, pe sursele lor și se străduiește să le rezolve, să reinterpreteze și să elibereze partea mai gri din viață. Așa că, dacă știi că:
Ai avut o copilărie traumatizantă sau experiențe traumatizante care te duc în continuare în roluri de victimă,
Ai avut o relația cu părinții abuzivă,
Ai trecut prin pierderi urâte,
Ești într-un proces de doliu,
Ai fost diagnosticat cu depresie, tulburare bipolară sau alte astfel de afecțiuni,
Ți se tot repetă scenarii de viață nefericite din care nu mai știi să ieși,
Relațiile sociale te-au pus fie în izolare, fie în rol de victimă sau dimpotrivă abuzator,
În astfel de situații (+ altele) recomandat este să mergi la un psihoterapeut bun.
Ce înseamnă un psihoterapeut bun?
Are formările cerute în psihoterapie și ai câteva recomandări de la oameni care au lucrat cu acea persoană și au avut rezultate bune. Practic, este ok să ne luăm câteva „măsuri de siguranță” înainte de a ne duce să ne dezbrăcăm în fața cuiva și să îi punem creierul și alte părți din noi, pe tavă. Abia după ce rănile emoționale de bază sunt vindecate, abia apoi cred că putem vorbi de sesiuni de coaching, dezvoltare personală, NLP, Theta Healing și ce o mai fi pe acolo.
Asta este credința și teoria mea, dar nu este neapărat adevărul absolut. Poate pentru unii lucrurile funcționează altfel, însă în drumul meu, întâlnindu-mă atât cu persoane care și-au asumat un proces terapeutic mai lung (repet, unde a fost nevoie de un proces terapeutic) vs. persoanele care au ales să își „rezolve” ei singuri rănile profunde prin tot felul de „trucuri”, nu am putut să nu remarc diferențele, mai ales la nivel de stabilitate emoțională.
Credința mea este că dacă noi suntem praf emoțional și începem să lucrăm cu te miri ce tehnici, azi fac o meditație, mâine mai fac o ședință de coaching, peste o lună fac un curs… dacă tot schimbăm energiile de lucru de la o săptămâna la alta, ajungem să fim fix ca o pătură d-aia peticită cu 100 de culori și texturi care se destramă imediat ce tragi mai tare de ea.
Procesul terapeutic o fi lung și observ că unii „guru” de Theta Healing (și nu numai) se folosesc de dezavantajul ăsta ca să își facă ei un avantaj și să își promoveze practicile lor super rapide care dau super rezultate în 3 pași – e doar o tehnică de marketing, nu puneți botul la toate prostiile văzute pe net sau na, puteți pune, dar asumați-vă și consecințele Scufiței Roșii care o ia pe scurtătură. Ce voiam să zic este că procesul terapeutic asumat cap-coadă te reclădește, e ca și când ai pune temelia unei case (relația cu tine) și pe ea, după aceea, poți să reașezi ce vrei tu.
Din zona asta, în momentul în care omul are resurse și este la un moment de echilibru, de aici poate veni coachingul, consilierea în dezvoltare personală sau mii de alte instrumente.
Ce este coachingul și cum te poate ajuta
Coachingul lucrează pe partea de obiective, viziune, pune mult accent pe acțiune. Pornește din prezent, pentru a crea lucrurile dorite în viitor. Așa că dacă prezentul încă se mai ceartă cu trecut, este cam dificil să nu proiectezi problemele și în viitor. Este ca atunci când vrei să urci pe munte, dar tu ești praf cu sănătatea.
Coachingul este un procesul mai scurt decât terapia, pe alocuri mai blând pentru că nu se duce în zona de vindecare a trecutului, ci pornește de la prezent, de la ce ai acum, ce faci acum și ce poți aduce în viitor:
Practic, dacă ai de rezolvat lucruri mai puțin profunde:
Îți lipsește motivația,
Nu știi exact pe ce drum să pornești, ce alegeri să faci, ce decizii să iei la un moment dat,
Ai un obiectiv pe care vrei să îl împlinești observi că întâmpini blocaje,
Vrei să schimbi tipare mentale,
Vrei să schimbi convingerile limitative,
Vrei să îmbunătățești perspectivele de viață,
- Vrei să lucrezi pe partea de încredere în tine, relația cu tine,
- Vrei să aduci mai multă iubire, armonie, bucurie în viața ta
Poți apela la un coach sau consilier în dezvoltare personală. Coachingul este despre schimbare prin acțiune. Înainte de a încheia, însă mai vreau să adaug patru idei:
Exemplele de sus sunt doar exemple, adică, mai mult ca sigur există și alte provocări pe care atât terapeuții cât și coachii le pot rezolva. Deci nu vreau să limitez lista doar la acestea;
Cere ajutorul, nu te chinui singur. Dacă nu știi cui să ceri ajutorul, personal îți pot recomand cel puțin trei psihoterapeuți care știu că lucrează integru, asumat… deci bine. (Simona Mirea,Simona Stoica de la Simbalance, Ina Mojoiu)
Nu toate provocările sau problemele sunt de terapie, și nu toate provocările sau problemele sunt de coaching + instrumente de dezvoltare personală.
Sunt mult mai multe lucruri de spus despre ce este ce nu este terapia, ce este ce nu este coachingul. Aceste sunt doar câteva idei care sper să ajute.
Care ar mai putea fi motivele pentru care nu se obțin rezultate în psihoterapie vs. coaching
Dincolo de competențele pshiterapeutului, coachului, un rol esențial îl joacă intenția cu care vine clientul. Dacă intenția este „vreau să rezolv problema x și sunt dispus să lucrez pentru asta” atunci rezultatele vor apărea. Dacă intenția este alta, lucrurile vor ieși la suprafață mai devreme sau mai târziu.
Pe lângă lucrurile menționate deja, mai există și alte motive pentru care ședințele fie ele de terapie, fie de coaching nu dau rezultate. Unul dintre motiv ar fi că persoana care a venit la terapie/ coaching se află în una dintre categoriile acestea:
Categoria „numită”: problema mea este așa specială, unică, încât nimic nu funcționează. Acei oameni care spun că le-au încercat pe toate și nu au obținut rezultate. Întrebarea este au vrut cu adevărat să obțină rezultate? Nu cumva la mijloc este un atașament de acea problemă? Pe principiul „dacă îmi rezolv toate problemele eu ce mai fac? ce mă mai face pe mine așa special?”. Este în regulă ca oamenii să nu vrea să schimbe lucruri în viața lor.
Categoria celor care nu vor să sape lucrurile mai profund și vor să lucrez doar pe lucruri de suprafață. Din nou spun, este în regulă să fie așa, atât timp cât se mulțumesc cu rezultate de suprafață
Sindromul lui „mă descurc și singur, oricum le știu pe toate”. Accesul la informațiile din zona dezvoltării personale ne-a ajutat, dar ne-a și sabotat, motiv pentru care s-au creat acele tipare de oameni care au citit biblioteci întregi de cărți „cum să”, au făcut 100 de cursuri și au senzația că știu deja totul așa că intenția cu care se duc la un terapeut este „hai să îmi dovedesc că eu știu mai multe decât ăsta” așa că sfârșesc cu ideea am fost la x și nu e bun de nimic”
Categoria celor care gândesc că 60 de minute/săptămână îi va scuti de toate eforturile. Nhea, schimbările cer acțiune, muncă, corectare, recalibrare, observare… chestii pe care le faci în afara ședințelor.
No Comments